pânză scrisă pentru em
că lumea se-nghesuie după cafea şi fluturi dulci din hârtie comestibilă,
în pânze lucioase cu cerneală negru de carbon
ghemuită,
cu genele încărcate de miere şi de lacrimi de in,
am înghiţit cuvintele şi-am râs nevrotic în oglindă
ca şi cum niciodată nu te-aş fi întâlnit, iar atunci ca şi cum niciodată nu ţi-aş fi scris
em,
ai îngropat în scrum mâinile mele şi bucăţi de migdale desprinse din mine, şi emoţii supuse, şi-am cusut răni peste care s-a scurs doar sirop de pelin.
