eu nu ştiu ce gust are lumina
sau dacă vreodată a avut
să-mi fie
cenuşă de trandafir sau bucăţi de scoici râşnite,
dimineţi cu îndrăgostiţi certaţi sau scrisori rupte
amestec de pustiu sau vegetaţie vibrândă în bătăi de vânt cu chipuri noi
să-mi fie
jachetă sau un şal din mătase albă,
corabie strâmtă sau inimi mistuite
să-mi fie
murmur de conversaţii englezeşti neîntrerupte sau tăceri de cleştar,
să fiu
un templu cu suflete-necate sau frământări verzi şi ochi umpluţi de lacrimi aurii
să fiu.
lumina are gust de piele incalzita de soare , intr-o dimineata de iulie, cand cearceafurile sunt botite de sudoare si miros a parfumul lui care a iubit parfumul ei. Lumina are gust de piele incalzita de soare. Nu orice piele, fasia aia lunga de sub sanul stang, sub care se strang atatea. Si e un gust bun.
