fragrantica
e ultima zi
când mai curge sărutul negru al nopţii cu miros de portocală amară, când irisul desparte sufletele lor goale, când petalele de bergamotă uscate de soarele bolnav sunt sfărâmate de ochii ei
lucizi şi mistici
contrast de frezii galbene pe pieptul lui
şi gura de mosc alb
unghiile ei
de culoarea sării marine,
îngheţate,
vineţii
îmbrăţisările de vanilie şi pantofii cu toc de lemn de santal
toate într-un geamantan în care-a aşezat pe o bucată de catifea o inimă caramelizată,
prea mult arsă,
din ea zvâcnind esenţe exotice de ambră
închide-ţi ochii uscaţi şi negri, unşi cu arome subtile de miere
tu, un suferind în tăcere
ştie c-ai uitat-o închisă într-un flacon de colecţie pe strada 31 din cartierul francez
când bat clopotele de miezul nopţii, risipeşte bucăţi de porţelan şi-ţi adoarme înconjurată de îngeri fără aripi şi cu ochii de sticlă.
