ruptura

castanii trosneau sub pântecele femeii ucise,
iar pruncul urla pe duşumea,

din sânii ei curgea un lapte acru, iar buzele
roşii, pline de sânge
tăceau.

Foto

căutam un inel din cositor

acolo era aglomeraţie,
dar printre coaste sfărâmate şi albastre
printre maldăre de oase lungi şi cartilaje,

căutam un inel din cositor.

era frig,
scările păreau îngheţate,
scheleţii respirau ceaţă, iar eu

căutam un inel din cositor.

mi-a căzut de pe degetul mic într-o joi.

era miercuri,
şi eu tot căutam un inel din cositor.

îmbrăţişare de castan

crengile de castan sunt mâinile mele
galbene
fără o piele pe care s-o mângâi
şi fără să le poţi săruta

cum să te îmbrăţişez dimineaţa,
condamnată fiind pentru că îţi las urme adânci pe antebraţe
de-ţi zvâcneşte sângele în dungi groase, iar din carnea-ţi roşie
se frâng bucăţi?

mâinile mele sunt crengi de castan.

Foto

imobiliare cu suflet în lama de ras

cumpăr locuinţă din lame de ras
nu vreau la mansardă,
şi nici la apartamentul zero al sufletului,

exclus parter. caut un etaj intermediar
cu pereţi groşi,
cu inimă spaţioasă
şi preş la intrare.

o cumpăr
la pachet cu bărbat nebărbierit şi desculţ.

Foto

călătorie neidentificată

 

m-au expulzat din soare şi m-au trimis unde miroase-a putregai şi-a oase
a oameni plictisiţi,
a femei fandosite
şi-a copile fără copilărie

unde n-au locuri de joacă,
deşi eu aş vrea să văd cum nisipul din parc le intră prin sandale,
printre palme, să li se scurgă printre degetele lungi

m-au trimis acolo unde
rufele stau întinse pe sârme din plastic
la balcoane, iar maidanezii latră neîncetat în toiul nopţii
pentru o bucată de pâine înmuiată în apă,

unde moravurile ard, tinerele întind pe faţă în loc de cremă – cenuşă,
îmbracă în loc de auriu – un gri cu sânge şi îşi şterg buzele
cândva frumoase,
cărnoase şi
moi.

Foto

de drag minutar

în oraş plouat de drag minutar sub tălpile tale goale,
cu zile sfâşietoare şi cu stropi care lovesc pereţii blocului murdar
te-aş trezi cu atingeri de catifea din somnul tău bolnav.

dar,
de fiecare dată când ţi-e dor
sună în ritm cu ploaia un ceas de perete
programat când vrei să mă îmbrăţişezi,
pe când eu te-aş strânge-n braţe şi ţi-aş săruta urechea
fără să primesc vreo comandă.
de ce de drag minutar şi nu altfel?

suflet în poem îmbrăcat

azi,
m-am îmbrăcat în ton cu sufletul

(dacă-l mai am,
dacă nu cumva sunt goală pe dinăuntru, iar
pe dinafară sunt un sac burduşit cu fine cârpe)

un sacou trei sferturi,
de culoarea lanului de grâu mult prea bolnav,
încrucişat în talie,
în blugi cu găuri şi prea puţine franjuri,
o pereche de tenişi gri în şireturi prea fosforescente,
în urechi înţepându-mă nişte cercei negri cu mijlocul
punctat de-o floare a soarelui,

toate
sfârsindu-se cu un păr în coadă.

fericire sub pământ

la fabrica două mii trei sute patruzeci şi şapte
de suflete goale,
pe o stradă umedă,
trei oameni
săpau şanţuri nici prea adânci, nici prea la suprafaţă
cu gânduri orbeşti să dezgroape fericirea

dar,
târnăcoapele urâte, grele şi-nvârtind prea rar pumnii cu materie brună
nu formau decât cvasigăuri
despre cvasisentimentul fericire sub pământ.

frigul

încruntat,
în anotimp de brumar şi-a făcut un culcuş din paie de orz în oasele mele
străine, bolnave şi-mbătrânite,

le-a scurs de lichidul cenuşiu-gălbui care pica gelatinos
şi-apoi mi le-a-ngheţat.

m-am aşezat în mijlocul camerei, cu o ameţeală
care curgea în viteză prin mine
însă,
răceala pereţilor s-a vărsat peste carnea-mi mirosindă a iarnă polară,

prin noapte cu sferturi de oră, în trecere

pe o stradă strâmtă,
vis-a-vis de-un bulevard
cu nume de aromân,
m-am înecat cu miros de tuş, de ziare proaspăt ieşite de sub tipar,
am înghiţit o ploaie-mbrăcată-n gaze toxice,
şi-am plâns din cauza nebuniei
oamenilor.
aseară m-am intors. cu trenul,
undeva târziu în noapte. am mers kilometri
întregi de la staţia leului până la
pod în octombrie, privind orologiile vechi care creşteau la fiecare intersecţie
pe străzile pustiite,
mirosinde-a-ntuneric umed,
medieval
fixându-mi retina pe sferturile de oră.
mâine
nu voi mai pleca, dar sferturile vor trece în acelaşi ritm neîntrerupt,
parcă mai slinoase ca cele de aseară
şi pătate de rugina ceasornicelor crescânde-n asfalt.